Mi-e foame!

Damaschina (în pragul binecuvântării): Spuneți-le părinte oamenilor că biserica e în interior, nu în exterior.
Preotul: Ei, săracii, îi așteptăm și pe ei!

Iubesc și eu preoții. Își văd în pace de treaba lor. Își spun cu pioșenie slujba pentru că știu că-i așteaptă păpica acasă. Urăsc însă mila pe care o propovăduiesc și felul în care reușesc să reducă la tăcere și pioșenie falsă pe unii enoriași, însă nu e vina lor, e tot democrația care dă greș. Nu vă mai închideți în chilii, ieșiți în stradă, participați la crearea societății. Nu vă mai limitați, făceți ce puteți mai bine, atunci când puteți, fără să-i învinovățiți pe cei din jur. Nu există îngeri și nici draci, există doar comunicare. Bunăstarea cuiva în exces ar putea fi boala altcuiva. Gândiți-vă, doar gândiți-vă că aveți unii talanți, pe care ați uitat să-i înmulțiți pentru că ați văzut mereu biserica precum ceva exterior. Fie-vă în interior lăcașul sfânt și nu vă mai abandonați soartei, drumul e fiecare alegere pe care o faceți. Amin!

The dance

Lets sing my soul, lets sing in the night, the song of the day you’ve never seen. Sing it out loud so my ears can here it and my mind can find the way.