duminică, 9 noiembrie 2008

Dedicatie

Mamicutzicutzei mele:

Inca nu pot sa-ti ofer un Paris palpabil asa cum ti l-ai dorit tu dintotdeauna, dar ma fac eu mare si sa vezi atunci.. Doamne, ce tot scriu eu aici zici ca sunt in vreun soi de campanie electorala.

Asta e camera prin care iti voi oferi Paris-ul vazut prin ochii mei si lentilele ei. Uneori va ploua, alteori va rade sau poate chiar afisa indiferenta, in functie de stare si viteza vantului.

Poza e facuta in oglinda din minuscula baie a foyer-ului.
Iti place??

Mai jos, printre sirul de poze o sa gasesti una cu un carusel, numai la tine m-am putut gandi cand am vazut animalul ala cu coama, iar cand am facut poza mi te-am imaginat deasupra lui.

protejarea drepturilor de autor pentru intregul continut al blogului

Creative Commons License
creatii proprii by

duminică, 26 octombrie 2008

Monologul soarelui indragostit

As vrea sa fiu vantul,
Care-ti mangaie sanii
In adierea sa;
Sa ma prefac in albina,
Care leviteaza deasupra
Trupului tau dezvelit,
In cautarea dulcelui nectar,
Apoi in varful firului de iarba,
Care-ti mangaie umarul
Si-n papadia la care
Atat de intens privesti,
Ori rasina bradului,
Pe care dupa ce ai modelat-o
Cu degetele mainii tale stangi
Si i-ai sorbit aroma toata,
A ramas lipita de dintii,
Pe care i-am admirat
De fiecare data cand
Buzele tale ii descopereau
Precum doua cortine
Intr-un zambet suav.

De fapt, as vrea sa fiu
Un simplu trifoi sub calcaiul tau,
Ca atunci cand vei vrea
S-alergi spre rau, sa mor strivit
Liber de tot ce simt.
Nu vreau sa mai fiu soare,
caci noaptea ma apasa!
Nu pot a te parasi iar,
imi doresc sa-ti sarut ploapele
exact atunci cand visezi.

La arteziana din Craiova

Apa valseaza printre culori,
Se inalta catre culmi de arii
Ca sa decada, lent, mai apoi.
Un semiom si-a spalat parul
Asezat pe scalpu-i murdar.

N-am indraznit sa ingadui
O atat de mare departare
Intre mine si geanta-mi plina
Cu continut de nevalori importante
Am atins-o si am tarat-o
pana ce am simtit-o
Sub fesa din partea stanga
acoperita de patratelele triste
Poate chiar transformate-n figuri
precum dreptunghiuri tulburate
de unele linii orizontale,
Care fusesera asezate pe material,
Materialul din care sunt alcatuiti
Pantalonii mei de mana a doua,
Anume bumbac - nouazeci si opt la suta,
Iar restul de doi - elastan

Tie

Si cum ar trebui sa scriu eu acum
Sa ma prefac in emitator al necunoasterii
Si sa fac cunostiinta ignorantei mele cu a ta?
Ori sa-mi pun mantia vreunui zeu,
Care mi-ar conferi gloria credibilitatii?
Cateva secunde sa zgarie eternitatea
Cu o lipsa de inspiratie efemera?

E mai bine sa salvez pasta din pix;
Insa pentru ce s-o mai pastrez?
Sa se usuce trist de linistita,
Pierzandu-si sensul creationist?
Ti-o fac cadou cu tot cu ambalaj.
Da-i ce-i al ei si ce-ti lipseste tie,
Acorda-i un timp de gandire!

Viata becului din felinar

Despre viata becului din felinar,
Care-si pulseaza lumina indiferenta
Prin pliurile sticlei infierbantata
Si invelita in forme colorate,
Care te fac sa zambesti jovial

Putem spune:
Ca atarna de o sarma prea sensibila
Pentru a-si mai pastra legatura
In momenrul in care isi atinge
Punctul ce depaseste linia de saturatie