Monologul soarelui indragostit

As vrea sa fiu vantul,
Care-ti mangaie sanii
In adierea sa;
Sa ma prefac in albina,
Care leviteaza deasupra
Trupului tau dezvelit,
In cautarea dulcelui nectar,
Apoi in varful firului de iarba,
Care-ti mangaie umarul
Si-n papadia la care
Atat de intens privesti,
Ori rasina bradului,
Pe care dupa ce ai modelat-o
Cu degetele mainii tale stangi
Si i-ai sorbit aroma toata,
A ramas lipita de dintii,
Pe care i-am admirat
De fiecare data cand
Buzele tale ii descopereau
Precum doua cortine
Intr-un zambet suav.

De fapt, as vrea sa fiu
Un simplu trifoi sub calcaiul tau,
Ca atunci cand vei vrea
S-alergi spre rau, sa mor strivit
Liber de tot ce simt.
Nu vreau sa mai fiu soare,
caci noaptea ma apasa!
Nu pot a te parasi iar,
imi doresc sa-ti sarut ploapele
exact atunci cand visezi.